Capitolul IX

 Hey, am un mic anunt, Dark Rose (Another Kind Of War) a decis sa ma ajute cu povestea, asa ca vom posta fiecare cate un capitol.
 Sper sa va placa ce am reusit sa scriu la acest capitol.
    Enjoy,
          Dark Rose
 ----------------------------------------------------------------------------------
Capitolul IX


Eli POV:

   
   Vacanţa asta  a ieşit mai bine decât mă aşteptam. Alex se simte mai bine, iar părinţii mei se pot relaxa însfârşit. Singurul lucru pe care nu l-am prevăzut a fost acel tip de care m-am ciocnit în hol. Oricum, nu voi lăsa o singură persoană să-mi ruineze vacanţa, vacanţa mea şi a familiei mele. Deşi pare cam dubioasă toată chestia asta. Cineva bate la uşă, mă întreb cine o fi...
   Nu e nimeni, nici măcar pe hol, exceptând un bileţel care stă nevinovat în faţa uşii.

Arin Elizabeth Dayana 
       "Mama şi tatăl de-i mai vrea,
        Urmează acum scrisoarea mea
        Dacă nu ştii cine sunt,
        Gândeştete şi vei vedea,
        Că sunt nenorocirea ta."
     P.S.: vino în pădure în 20 de minute
                             Cu drag,
                                      Anonim.                  
  Asta a fost ciudat. Cine ştie ce glumă proastă mai vrea să-mi facă Alex acum. Crede că mă sperie. Ha! Mă duc să văd ce mai născoceşte şi îi voi demonstra că eu nu mă sperii atât de uşor. Deşii poemul ăla e prea bine scris pentru a fi făcut de el. Oricum, o să vedem în nu mai puţin de 20 de minute.


 Alex POV:


  Nu mă aşteptam ca Eli să se despartă de Aaron, totşi păreau îndrăgostită de el, ce tot îndrug eu aici, în loc să îmi pară bne că mi-a lăsat drum liber, eu îmi fac griji pentru el. Dau să ies pe uşă când calc pe o hâtrie frumos împăturită, oare asta ce-o mai fi...

     Montgomery Alexander Damian,
          "Prietena de ţi-o mai doreşti,
           Cu mine ai să te întâlneşti.
           Am uitat să îţi spun,
           Ureazăi de pe acum drum bun,
           Că de nu vei asculta,
           Asta va fi vina ta."
        P.S.: vino în pădure în 25 de minute.
                                    Semnat,
                                         Anonim
                                        
     Ciudat, cu siguraţă îmi doresc să nu o vi văzut. Acum ce-o fi o fi.

"Între timp..."

Eli POV:    


  Ok, au trecu 20 de minute, mă duc în pădure. Alex o să o păţească dacă are vreo legătură cu toată tărăşenia asta. Pădurea asta devine din ce în ce mai înficoşătoare. Şi totuşi, unde ar trebui să ajung până la urmă? Nu a lăsat nici măcar o indicaţie sau ceva. Până la urmă se pare că am găsit locul, sau el pe mine. E doar un luminiş. În centrul său fiind făcut un foc imens. La o privire mai atentă, observ două persoane în faţa focului. Par că stau pentru a se încălzi, dar ceva îmi spune că e ceva mai mult ascuns în toată chestia asta. Mă apropii încet încet, când îmi pică fisa. În poem era vorba despre mama şi despre tata. Asta înseamnă că... nu, nu se poate, ei sun în regulă. E normal să stai în faţa focului. Dar totuşi, sunt vampirir, m-ar fi auzit.
   -Mami, tati?
 Nu răspund, de ce nu răspund?
   -Treziţi-vă!
  Mă îndrept spre ei, începând să ating umărul tatei, acesta căzând imediat pe spate, fără pic de vlagă, corpul mamei urmându-l. La o observare mai apropiată, îmi dau seama că au fost înjunghiaţi cu câte in tţruş de lemn, singura armă împotriva vampirilor.
   Nu, nu , nu de ce mi se întâmplă mie, de ce acum, când totul începuse să intre pe făgaşul normal. Mi-a trebuit mie excursie, nu puteam sta liniştită. Dar dacă ei sunt morţi, cu mine cum rămâne. Nu, n-am zis bine, cu mine şi cu Alex cum rămâne. Din toată învălmăşeala ce e acum în capul meu, o singură întrebare devine din ce în ce mai clară: Cine ne urăşte atât de mult încăt să ne omoare amândurora părinţii. Încă nu-mi vine să cred.
   Un sunet de crengi rupte şi un obiect ascuţit care îmi apasă gâtul. Mami, tati sosesc.

Alex POV:  


   Bun, e şi 25. Pădurea asta e mai înfricoşătoare noaptea decât ziua. Până la urmă unde trebuie să ajung? Oricum, revenind la excursia, Eli a reuşit să mă scoată din toată nebunia asta legată de găsitul şi urmăritul asasinilor părinţilor mei. Apropo de asta, în curând trebuie să-mi fac antrenamentul de seară.
   Cred că aproape am ajuns, încep să văd o o lumină difuză care devinedin ce în ce mai puternică, la final materializându-se într-un foc de tabără imens.
   Mă apropii încet, când văd un bărbat destul de înalt, ce şine un briceag sun un cuţit de bucătărie la gâtul unei fete, acea fată fiind chiar Eli.

Cap. VIII

 Un cap. nou, ]mi pare rau de intarziere, am avut un blocaj :D ma lasat inspiratia, anyway enjoy
 -----------------------------------------------------
 Weekendul a venit. Eli se gândeşte să meargă cu  toţii într-o mini vacanţă pentru a-şi mai reveni Alex din starea nasoală, mai ales după ce a avut aceea convorbire cu Aaron. Eli le-a spus tuturor să coboare în living în 5 minute deoarece doreşte să le comunice ceva.Toţi se strâng pe canapea iar Eli îşi face apariţia spunâdu-le:
   -Mergem în excursie la munte pentru câteva zile..ce ziceţi?..vă convine?
   -Super..spune Alex entuziasmat.
   -Pfff….nu ştiu ce să zic, sunteţi siguri că asta vreţi?
   -Haide mama te rog?!..am rezervat trei camere deja la o pensiune din Braşov…vă roooog!
   -Ei, haide Carolina ce ar putea fii aşa rău, în schimb nu am mai fost de mult în vacanţă…
   -Bine!Bine!...cum vreţi voi.
   -Yeeeeee….sare entuziasmat Alex..în sfârşit departe de oraşul ăsta.
   -Bun,să începem să împachetăm mâine dimineaţă trebuie să ne trezim devreme, deoarece la ora 12 trebuie să fim la hotel, să mâncăm şi după o să vedeţi voi….
După acest discurs, care nu pare să fi ţinut mai mult de 10 minute, toată lumea s-au dus să împacheteze. Apoi au uitat de cina ducându-se direct la culcare, fiecare gândindu-se că va mânca mai târziu. Dimineaţa celei de a doua zi sosise, Eli era trează de la 5 dimineaţa deoarece era foarte entuziasmată, a băut o cafea cu lapte, făcându-le câte una şi celorlalţi.
  Ceilalţi s-au trezit foarte moleşiţi dar au zâmbit când au văzut-o pe Eli în hol aşteptându-i pe ei.
 -Haideţi odată o să întârziem, v-am spus deja că avem un program încarcat azi….se enervează Eli.
 -Bine, calmează-te aşteaptă mai jumătate de oră să ne terminăm toţi..glumeşte Alex
 -Atâta vă trebuie să dureze aşa de mult!..exclamă Eli nervoasă.
În sfârşit au terminat toţi, au încărcat bagajele în portbagaj şi au pornit la drum.
În maşină a fost o atmosferă foarte veselă. După câteva ore bune ajung şi ei la destinaţie, toţi au rămas cu gura căscată când au văzut la ce hotel i-a cazat Eli şi în acel moment nu mai conta cât a costat în aceea clipă dându-şi seama că se vor distra pe cinste….
 -Ei, vă place pentru un moment?..îi întreabaă Eli surprinzându-i.
 -Tu chiar vorbeşti serios?...aici o să stăm noi în acele câteva zile?
 -Da clar,doar nu crezi că o să stau într-o cabană.
 -Eli, de acum tu o să organizezi toate excursile din familie, bineînţeles cu Alex pentru că trebuie să depindem şi de gusturile lui nu?
 -Da mami, şi îţi mulţumesc că ai atâta încredere în mine….
  După ce au ajuns în camerele lor, au facut un duş s-au îmbracat in trening şi au coborât la masă. Odată ce au luat masa, au plecat într-o expediţie pe munte, fiind un anotimp nu prea friguros dar nici prea călduros s-au gândit să se plimbe puţin şi să inspire un aer mai curat. Eli a trebuit să rămână să-şi aranjeze hainele şi nu a putut să meargă cu părinţii ei şi cu Alex, dar le-a promis că mai târziu o să le facă o surpriză foarte frumoasă parinţilor ei….
 Odată ce a ieşit din cameră, a dat din greşeala peste un om, nu prea prietenos…
-Uită-te pe unde mergi, deşteptule…spune Eli nervoasă.
-Mai bine ai avea tu grijă cum vorbeşti, drăguţă, că nu şti niciodată ce ţi se poate întâmpla.
-Acum ce faci, mă ameninţi?...vezi cum vorbeşti tu că poate vrei să părăseşti hotelul!
,,Of, tu drăguţă mică nu şti ce o să ţi se întâmple, ai fi făcut mai bine să-ţi ţi glăscioru' ăla mic, pentru că acum mai înfuriat....”…se gândea bărbatul….
După ce Eli a ajuns jos în cantină şi şi-a luat un cappuccino să se încălzească pentru că simţea că o ia cu friguri, s-a aşezat la o masă de lângă o fereastră şi se uita la peisajul cel frumos care o aştepta înafara hotelului…..

 -Deci…Alex cum te simţi până acum, îţi place?..întreabă mama lui Eli.
 -Da, vă mulţumesc mult pentru tot!
 -Nu nouă trebuie să ne mulţumeşti ci prietenei tale, ea a avut idea fabuloasă de a veni într-o scurtă vacanţă.
 -Da, dar voi aţi acceptat şi pentru asta vă sunt recunoscător.
Într-un final au ajuns la hotel unde au găsit-o pe Eli la o masă, singură. Părintţii săi au urcat sus să se schimbe iar Alex s-a dus la Eli să vadă ce este cu ea.
 -Heii, ce s-a întamplat cu tine, de ce nu ai venit cu noi?
 -Am să-ţi spun scurt şi la obiect!...m-am despărţit de Aaron.
“doamne ajută”.. gândea Alex
 -Aaa, păi îmi pare rău pentru tine, sper că nu din cauza mea…
 -Aa, nu stai liniştit…acum du-te sus şi schimbă-te avem treabă.
 -Okey!
Ceea ce Eli nu ştia erafaptul că la o masă din colţul opus al cafenelei stătea acel bărbat misterios, privind-o, urmărind-o şi în aceelaşi timp urzind mii şi mii de planuri în care ar putea să o facă să sufere
-----------------------------------------------------------
Corector: Dark Rose

Cap. VII

Alex POV:

  Nu-mi vine să cred că m-a lovit,după ce că am ajutat-o cu hainele şi am acoperit-o de atâtea ori în faţa părinţilor,tot ea mă loveşte.
Nici măcar nu mă mai deranjez să merg să o ajut. Să se descurce singură. Oricum trebuie să mă duc să-mi cresc nivelul la joc. O tot aud cum cară sacoşele câte una câte două. Să simtă şi ea cum e să fi cărăuş. Am o presimţire destul de ciudată, cum că ceva rău  e pe cale să se întâmple,dar deja sun ca o fată, mai bine m-aş concentra la joc.
  La un moment dat o aud pe Eli coborând la parter,cred că o să cobor şi eu îmi e o foame sincer să fiu,după câte sacoşe am cărat azi nici nu era de mirare.
Intru in bucătărie, să-mi fac un sandwich,cănd îi găsesc pe toţi cu nişte feţe de parcă ar fi la o înmormântare în desfăşurare chiar in faţa lor.
       -Ce e cu feţele voastre?
       -Eli îi spui tu te rog? eu nu-i pot spune.....Plânge..de ce plânge?...Eu nu mai înţeleg nimic.
       -Alex..uite,nu ştiu cum să-ţi spun dar...părinţii tăi au.....au murit, în timp ce se întorceau acasă. Nu, de ce, şi eu, eu nu o să pot să suport să nu-i ştiu aproape de mine. Dar trebuie să fiu tare, ei nu trebuie să-şi dea seama ce e înăuntrul meu.
      -Nu-mi pasă!<<da sigur,cea mai mare minciună din viaţa mea>>. Voi sunteţi familia mea.  
      -Aha,dacă spui tu...
      -Totusi,ce avem la masă? eu cu gândul ăsta am venit.
      -Pregătesc eu ceva în câteva minute, vă chem eu imediat.
   Acele câteva 10 minute au părut secole, tristeţea e cel mai nasol sentiment posibil.
Caterina ne cheamă la masă, a făcut cartofi prăjiţi, se presupune că ăştia sunt preferaţi mei, dar în momentul ăsta mâncarea nu mai are nici un gust.
   Eli s-a oferit să strângă masa, eu m-am îndreptat spre camera mea, trântindu-mă direct în pat şi dând drumul la muzică.
   De ce? Chiar nu s-au gândit că mă lasă aşa de izbelişte. Totuşi îmi va fi greu să nu-i mai ştiu în viaţă, să ştiu că atunci când mă voi întoarce acasă nu mă vor mai întâ,pina cu zâmbetul pe buze.
    Lacrimile încep să-mi cadă din ochi, lăsând suferinţa şi amarul să iasă la iveală.
    Dar stai, ceva nu e în regulă. Părinţii mei sunt vârcolaci, un accident de maşină nu ar trebui să îi afecteze prea mult. deci accidentul a fost aranjat, ăsta e singurul lucru care îmi trece prin minte în momentul ăsta. Dar oare cine a făcut asta?
   Oricine ar fi fost, va plăti pentru cămi-a omorât părinţii. Cineva bate la uşă, îmi şterg lacrimile de pe obraji şi îl/o invit înăuntru. Şi ce să vezi e chiar Eli.
     -Hey....cum te mai simţi?
     -Bine, adică încerc să fiu bine. 
   Uf, sper să mă creadă, pentru că înăuntrul meu mă sfărâm încet-încet în mii de bucăţele.
     -Dacă vrei să te ajut cu ceva, spune-mi, şti că poţi conta oricând pe mine.
     -Mersi, acum, te rog, chiar aş vrea să stau puţin singur.
     -Da, siguur. Noapte bună.
     -Noapte bună!
   Acum că sunt singur trebuie să încerc să dau de urma ucigaşilor.
   Au trecut câteva zile, dacă nu câteva săptămâni de când încerc să dau de urma acelor fiinţe diabolice şi nu am găsit nici măcar o pistă sau ceva.
    La şcoală m-am schimbat radical, devenind din social şi glumeţun introvertit şi un singuratic, doar Luca se pare că mai îmi e alături. Până şi acasă stau izolat la mine în cameră, încercând să găsesc informaţii şi date desăre accident şi posibilii asasini.
    A trecut o lună de la accident am început să îmi revin puţin câte puţin, dar durerea e încă acolo sfâşiind bucăţi din sufletul meu la orice fel de amintire. M-am reîntors la antrenamente. Astăzi Aaron se comportă foarte ciudat, adică mai ciudat ca deobicei. După antrenamente mă trage mai departe pentru a avea o discuţie "între patru ochi". Mă întreb ce vrea să-mi spună.
     -Aş vrea să o laşi pe Eli în pace!
     -Şi mă rog, de ce aş face-o? îi râspund fără chef.
     -Pentru că ea îmi aparţine mie şi trebuie să bagi la cap că voi doi nu puteţi fi mai mult decât prieteni, ai priceput?
     -Dacă îi faci ceva lui Eli te omor!
   Nu mă face să-mi duc ameninţarea la bun sfârşit Aaron, nu mă face.
     -Daa sigur, tu şi care armată?
     -Nu e nici o armată,doar să ai grijă pentru că nu şti niciodată ce ţi se poate întâmpla.     
     -Bine, bine! Mai bine tu să ai grijă ce faci, ţi-am spus, nimic mai mult decât o prietenă sau o soră.
     -Hey, ce faceţi aici? ne întrerupe Eli cu zâmbetul ei fermecător dar totuşi fals. Chiar crezi nu-mi pot da seama? Cine să te cunoască mai bine decât mine. Of, Eli, oare ce ascunzi?
     -Nimic.....
    Nu a mai apucat să spună nimic pentru că ea...ea l-a sărutat. Eli, de ce? Se presupunea că rămânem împreună. Dar asta nu va rămâne aşa. Ti-o jur Aaron. O voi cuceri pe Eli şi te voi face să suferi.

Eli POV:

   Ce crud. Cum poate cineva să fie atât de crud încât să omoare doi oameni şi să lase un copil fără părinţi. După ce i-am dat vestea, ceva parcă s-a rupt în el, şi am simţit-o, un lucru straniu ştiu, dar i-am simţit durerea la fel de intens pe cât o simţea şi el. Apoi, imediat ce am ieşit de la el din cameră,am simţit o furie inexplicabilă şi necaracteristică mie, care nu pot ţine pică pe cine prea mult timp dapăi să mă mai şi înfurii aşa tare pe cineva.
   Am vaga impresie că ne putem împărtăşi stările de spirit, totuşi asta nu li se poate împla omenilor, deja încep să gândesc aiurea. Îmi e dor de vechiul Alex. Noul Alex e atât de retras, îmi e dor de glumele, jocurile şi nu pot să cred că spun asta până şi de certurile şi tachinările noastre.
   Nu a mai prea vorbit cu mine şi deşi mă doare foarte mult asta încerc să ascund pe cât posibil. Îmi pare enorm de rău că ultimul lucru pe care l-am făcut înainte de ai da acea veste a fost sâ-l lovesc. Dar Dumnezeu mi-e martor că şi-a căutat-o.
   Am avut mare noroc cu Aaron şi cu Larisa, ai m-au mai distras, deşi aş fi preferat să-mi petrec timpul cu cel mai bun prieten al meu. E atît de ciudat să ies în oraş fără el, atăt de ciudat să nu-l mai aud vorbind ca înainte. Mi se pare ciudat până şi faptul că nu mai aud jocul acel stupid al lui.
   Astăzi trebuie să mă întâlnesc cu Aaron, mi-a spus să-l aştept după antrenamente, şi aşa am făcut, dar deja am început să mă plictisesc, aşa că mai bine mă duc să văd de ce întârzie atât. Îl zăresc pe el şi pe Alex într-un colţ al terenului, discutând. Mă apropii încet, încercând să aud ce spun:
     -.......de ce aş face-o?
     -Pentru că eli îmi aparţine mie şi trebuie să bagi la cap că voi doi nu puteţi fi mai mult decât prieteni, ai priceput?
    Ce?!? Cum adică îi aparţin. Nu , nu ai făcut asta, adică eu ce sunt un obiect sau ce? Oricum, înapoi la ascultat.
     -Dacă îi faci ceva lui Eli te omor!
     -Daaa sigur, tu şi care armată?
   Îl urăsc aşa mult, e un prefăcut. Ohhh o să mi-o plătească.
    -.......mai bine tu să ai grijă ce faci, ţi-am spus, nimic mai mai mult decât o prietenă, ai înteles?
  Trebuie să intervin, ăştia doi mai au puţin şi se iau la omor pe aici şi eu nu vreau să asist. Îmi pun un zâmbet fals pe faţă şi ies de după colţ ca şi cum nu am auzit nici măcar un cuvânt.
    -Hey, ce mai faceţi?
    -Nimic....
   Pur şi simplu nu m-am putu abţine, a trebuit să-l sărut, chiar dacă pentru ultima dată. Un val inexplicabil de furie mă cuprinde, făcândum-mă să îi dau drumul din îmbrăţişare lui Aaron şi să realizez că Alex a dispărut.
    -Mai vi la cafenea?
    -Nu, trebuie să îţi spun ceva.......nu mai vrea să fiu cu tine.
    -De ce?
    -Pur şi simplu, simt că ceva nu e înregulă.
    -Cum spui tu.....
   Ceva în privirea lui, în modul în care m-a privit, ca pe o pradă pe care e pe cale să o piardă m-a făcut să plec cu toată viteza de acolo. Acum mai trebuie doar să-l găsesc pe Alex şi să lămuresc totul.  

Aaron POV:

Nu pot să cred că s-a despărţit de mine. Pun pariu că totul se trage de la Alex, la-s că-ţi arăt eu ţie, Alexander, te-ai pus cu cine nu trebuia.

????? POV:

    -Deci, şefu, cum rămâne cu ceilalţi doi, Caterina şi Jacob?
    -Va veni şi rândul lor în curând.
   Acei copii vor rămâne subit fără părinţi, vor ajunge la orfelinat şi apoi la mine.
   Mai bine v-aţi bucura de ultimele clipe de fericire pentru că nu veţi mai avea parte de foarte multe. Căci ajunşi pe mâna veţi avea o viaţă mai ceva ca în Iad. Aşa nu veţi face din specia umană specia predominantă. Şi nu ne veţi reduce pe noi la aproape nimic, fiinţele supranaturale nu se vor reîntoarce la stadiul poveştilor şi miturilor. Asta v-o promit.  

Cap. VI

Alex  infuriat trece pe langa Eli soptindu-i  ca o sa se razbune pe ea cu varf si indesat!.

-Mda ce sa zik….adauga Eli

 Parintii lui Aaron si-au luat la revedere de la Eli si au spus ca au avut o seara plina de peripetii si amuzanta.

  A doua zi a venit,Alex nu a bagat-o in seama pe Eli nici macar la liceu.Lui Eli i-a cam parut rau ca Alex  nu v-a putea merge la antrenamente asa ca,i-a luat echipamentul si l-a bagat in geanta la ea si s-a dus sa-i  spuna mamei sale ca merg la mall.

Alex nu prea vroia sa mearga cu ea la mall dar intr-un final a acceptat.Eli a chemat un taxi,iar adresa data de ea nu corespondea cu cea care ducea spre  mall.

Alex cunostea foarte bine drumul spre mall iar acesta nu-i semana deloc.

Cand a ajuns acolo si-a dat seama ce a pus Eli la cale.

-Hai…du-te si joaca.

-Dar nu am echipament!

-Tu nu,eu da.

-Multumesc mult.

-Bine!Bine!

 Eli s-a dus la Mall si a cumparat o gramada de haine umpland portbagajul taxiului,dupacare s-a intors dupa Alex.Dupa ce a ajuns la stadion i-a vazut pe baieti iesind de la dusuri si i-a facut semn lui Alex sa se grabesca.

-Hai odata!Misca-te nu avem atata timp,suntem plecati de trei ore!!!...ii atragea atentia Eli.

-Caaat?!parca nici jumate nu a trecut.

-Bine,hai Einstein mai repede.

-Deparca tu ai fi mai bune.!

-Eu sunt fata tu ce scuza ai?!
-Bine ai cumparat ceva?!
-Portbagajul e plin.

-Ceee?!Doar nu crezi ca am sa le car inauntru nu?

-Macar atata sa faci ca te-am adus aici!
-O da?Ai sa vezi tu.

Cei doi ajung acasa,Alex  incepand sa care din sacosele din portbagaj.

De nervi i-a scos limba lui Eli,iar ea nu a mai stat pe ganduri si LA POCNIT!

Cap V

Inainte de ora Aaron i-a spus lui Eli ca i-ar placea sa o cunoasca mai mult.Eli i-a raspusns ca si ea ar vrea asa ca l-a chemat diseara la cina.El a acceptat sa vinaiar Alex nu a mai scos nici un cuvant toata ziua.Seara ajunse,parintii lui Eli pregateau mancare,Alex aranja masa,cu toate ca acestuia nu ii prea convenea,dar totusi fiind cel mai bun prieten a lui Eli nu a vrut sa o supere.

  Eli era sus in camera ei,isi alegea o rochie pt.diseara ,nu s-a hotarat inc ace sa poarte dar isi aminti ca la liceu a cunoscut o fata pe nume Larisa,ele s-au imprietenit foarte repde,deoarece Larisa sta exact cu o banca in spatele lui Eli.Imediat a sunat-o.

   -Buna Larisa,iarta-ma daca te-am deranjat dar am nevoie de ajutorul tau sa aleg o rochie.

  -Hey!sigur am sa te ajut,nu este niciun deranj.

  -Iti multumescu mult…spune Eli rasufland usurata.

  -Acum spune-mi ce ocazie este,ca sa te ajut sa alegi rochia.

  -Pai,vine Aaron la noi la cina cu parintii lui.

  -Bine…acum descrie-mi toate rochiile pe care le ai.

   Eli a inceput sa-I insire toate rochiile din garderoba ei si sa ii le descrie fiecare in parte.Pana la urma,Larisa a ales o rochie din cele descrise de Eli.

Rochia era una simpla,putin peste fund,adica scurta,de culoare alba cu trandafiri negrii si fara bretele.

 Parintii lui Eli au terminat de gatit si s-au dus in living in asteptarea invitatilor.

Iata ca au si venit,mai repede decat trebuia dar,totusi nu-I poti da afara pe usa si  sa le spui sa vina mai tarziu,asa ca i-au poftit inauntru.

Pe parintii lui Aaron ii cheama Mike si Andrada,acestia au stat in living pana ce Eli v-a cobori si ora cinei v-a sosi.

Parintii lui Aaron erau oameni simpli,de treaba,nu prea fitosi si se intelegeau bine cu Carolina si Jacob,acestiia fiind parintii lui Eli.

In timp ce Eli se aranja,Alex statea in camera lui jucandu-se Cs(counter-strike).iar parintii ei mureau de ras jos cu parintii lui Aaron.

Inainte de a cobora Eli jos s-a intalnit cu Alex care i-a atras atentia asupra rochiei cum ca ar fi prea scurta.

Eli l-a ignorat si a coborat jos,cand  a pasit pe prima treapta toata atentia a fost indreptaa spre ea.Odata ajunsa jos Eli a facut cunostinta cu parintii lui Aaron.Atata au ras toti incat nu si-au dat seama ca ora cinei venise.

S-au ridicat de pe canapeaua din living si s-au dus in bucatarie.Carolina l-a chemat pe Alex  la masa,acesta a refuzat spunandu-I ca nu ii e foame.

Pana si la masa nu s-au lasat de ras…se pare ca a fost o masa cam copioasa.

Dupa masa pe care au luat-o s-au asezat pe canapea din nou in living stand la povesti.Eli s-a dus in camera alaturi de Aaron,ajunsi in camera Aaron a intrebat de Alex iar Eli i-a raspuns ca este in camera lui jucand Cs.

Acesta a fugit repede la el in camera,deoarece usa lui era intredeschisa.

Eli s-a enervat foarte tare asa ca s-a gandit sa se duca jos la subsol si sa taie curentul spundandu-le celorlalti ca a fost o pana de current.

Din camera baietilor s-a auzit o bufnitura,Eli a ras de a ramas fara aer,in acelasi timp amuzandu-se de baieti si de fetele pe care le aveau.

  -Iti vine sa crezi?!chiar cand am intrat eu in joc.!!

  -Cineva ori ne uraste ori ne saboteaza si cred ca stiu cine.

    Parintii acestora au urcat in graba scarile casei,pt. a vedea daca copii sunt in regula.

Cand au ajuns sus au vazut-o pe Eli stand la usa baietilor si amuzandu-se de situatia lor,acestia au coborat din nou jos vazandu-I ca sunt bine.

Cand i-a auzit pe baieti ca s-au ridicat s-a dus imediat la ea in camera prefacandu-se ca citest o carte.

 -Eli,deschide usaa!!!!!..spune Alex nervos rau

 Dup ace Eli a deschis usa baietiilor,Alex a impins-o pe Eli inasafel incat ea sa cad ape jos,auzind bufnitura parintii au venit in graba sus sa vada ce se intampla,inainte de a urca parintii Aaron a incercat sa o ridice dar a fost prea tarziu parintii au ajuns sus.

 -CE sa intamplat aici?...intreaba Carolina curioasa vazand-o pe Eli in bratele lui Aaron.

 -Alex a dat buzna la mine in camera crezand ca eu am taiat cureantul si m-a impins si am cazut.

-Imi cer scuze Eli!...spune Alex facand pe nevinovatul.

-Nici san u aud domnule,vei fii pdepsit fara doua zile de antrenamente,sa-ti fie invatatura de minte.

-Dar mama…

-Sa nu aud!

Cap. IV

Alexander a ramas uimit pt. ca a provocat atata zarva prin simplul fapt ca a deschis o usa.

Eli,nervoasa i-a dat pe toti afara din baie spunandu-le ca din cauza lor v-a intarzia.Alex a intrebat-o unde merge asa imbracata,ea raspunzandu-i  simplu:”-La o intalnire.”

Mama ei a chemat un taxi,nimerindu-se sa fie acelasi taxi cu care au venit acasa.Cand Eli a iesit pe usa,dandu-si seama cine conducea taxiul.Cu telefonul in mana si putin speriata  s-a urcat in masina stand in asa fel incat soferul sa nu o observe.Norocul ei era ca purta o esarfa.

Dar soferul se uita la ea insistent,exact ca mai devreme.

In timp ce era in masina,telefonul ei suna,se pare ca era Aaron care a intrebat-o ingrijorat unde se afla.

 Odata ajunsa la cafenea,Eli il cauta pe Aaron gasindu-l la o masa de langa  fereastra,uitandu-se insistent pe fereastra afara.

Eli,ajungand langa el il intreaba dupa cine se uita.El raspunzand ca dupa ea si ca s-a ingrijorat ptr.ea deoarece nu a mai venit.

  -Imi pare rau ca am intarziat.

  -Nu e nimic,stai linistita.

 -Ma bucur ca ai venit!Sincer!

 -Si eu ma bucur ca sunt aici,nu am mai iesit de foarte mult timp din casa,chiar imi era dor.

 -Esti foarte frumoasa in aceasta seara!spune Aaron putin rusinat.

 Multumesc mult,si tu esti foarte dragut.

    Putin mai tarziu i-a povestit toate cele intamplate in viata ei.Aaron a crezut-o,fiind foarte surprins ,ceea ce se intampla foarte rar ca un om sa creada aceasta poveste,dar uite ca s-a intamplat.La un momentdat,Eli a inceput sa verse cateva lacrimi amintindu-si de trecul ei,nu prea frumos.

Aaron i-a spus ca nici el nu a avut un trecut prea grozav si ca a tecut peste el si ca asa ar trebui sa faca si ea.Dupa ce intanlirea lor a luat sfarsit,Aaron s-a oferit sa o duca acasa pe Eli acasa.Parintii Elisabethei l-au invitat pe Aaron inauntru dar el s-a scuzat si le-a spus parintilor ei ca maine va veni,mai mult ca sigur.

  A doua zi a venit,cei doi s-au trezit,au mancat si au pornit spre liceu.

 Odata ajunsi in curtea scolii,Elii s-a intalnit cu Aaron.Clopotelul a sunat,cei doi au intrat la ore.Avusera ora de geografie,ceea ce lor nu le prea place.Asa ca Aaron s-a gandit sa-i trimita lui Eli mesaj deoarece era plictisit de ce spunea profesoara ,

Pe  mesajul care Aaron ii l-a trimis lui Elii  scria:”Astazi esti foarte frumoasa..ca deobicei si inca din prima clipa in care te-am vazut am crezut ca am sa orbesc”.

 Cand Eli a vazut mesajul s-a rusinat imediat dar s-a si bucurat,asa ca i-a trimis inapoi un mesaj in care scria”iti multumesc mult”.

Pauza a venit.-Parca a durat o vesnicie ora asta…i-a spus Alex lui Elii.

 -DA! Fii sigur,dar pt. mine a fost o ora frumoasa..spune Eli facandu-i ochii dulci lui Aaron.

Eli s-a indepartat de Alex si a mers spre Aaron,ceea ce lui Alex nu-i prea conveni.Eli i-a facut semn lui Aaron sa se indrepte spre clasa, indeparandu-se de restul colegilor.Eli i-a multumit pt.mesajul din ora iar aceasta la rasplatit cu un sarut mic pe obraz,in acel timp suna de intrare iar Alex si Luca au intrat imediat in clasa si au vazut-o pe Eli sarutand-ul pe obraz pe Aaron,Alex a crapat de gelozie si a trecut pe langa ei cu indiferenta ducandu-se in banca lui.

Personajele povestii

 
Elisabeth(Eli)....Fata care nu isi da inca seama in ce oras traieste si prin ce peripetii va trece..Sper sa aflam in curand...







Alexander(Alex)...Cel mai bun prieten pe care Eli il poate avea,dar ii poate deveni dusman daca mai sta prea mult in calea ei,cine stie.....








Aaron...tipul care incearca mereu sa impresioneze la fotbal mai ales cand este si Eli pe acolo...se pare ca intre el si Eli s-ar putea sa existe ceva mai mult decat prieteni,el nedandu-si seama ca cel mai bun prieten al ei,Alex care o place din ce in ce mai mult.....




 
Iar el..e Luca,cel mai bun prieten a lui Alex,un prieten de nadejde dar nu poti avea mereu incredere in el cine stie poate il v-a trada pe Alex sau nu?...veti afla putin mai incolo


Acestea sunt unele din personajele principale ale povesti...va multumescu mult tuturor pentru incurajari