Capitolul IX

 Hey, am un mic anunt, Dark Rose (Another Kind Of War) a decis sa ma ajute cu povestea, asa ca vom posta fiecare cate un capitol.
 Sper sa va placa ce am reusit sa scriu la acest capitol.
    Enjoy,
          Dark Rose
 ----------------------------------------------------------------------------------
Capitolul IX


Eli POV:

   
   Vacanţa asta  a ieşit mai bine decât mă aşteptam. Alex se simte mai bine, iar părinţii mei se pot relaxa însfârşit. Singurul lucru pe care nu l-am prevăzut a fost acel tip de care m-am ciocnit în hol. Oricum, nu voi lăsa o singură persoană să-mi ruineze vacanţa, vacanţa mea şi a familiei mele. Deşi pare cam dubioasă toată chestia asta. Cineva bate la uşă, mă întreb cine o fi...
   Nu e nimeni, nici măcar pe hol, exceptând un bileţel care stă nevinovat în faţa uşii.

Arin Elizabeth Dayana 
       "Mama şi tatăl de-i mai vrea,
        Urmează acum scrisoarea mea
        Dacă nu ştii cine sunt,
        Gândeştete şi vei vedea,
        Că sunt nenorocirea ta."
     P.S.: vino în pădure în 20 de minute
                             Cu drag,
                                      Anonim.                  
  Asta a fost ciudat. Cine ştie ce glumă proastă mai vrea să-mi facă Alex acum. Crede că mă sperie. Ha! Mă duc să văd ce mai născoceşte şi îi voi demonstra că eu nu mă sperii atât de uşor. Deşii poemul ăla e prea bine scris pentru a fi făcut de el. Oricum, o să vedem în nu mai puţin de 20 de minute.


 Alex POV:


  Nu mă aşteptam ca Eli să se despartă de Aaron, totşi păreau îndrăgostită de el, ce tot îndrug eu aici, în loc să îmi pară bne că mi-a lăsat drum liber, eu îmi fac griji pentru el. Dau să ies pe uşă când calc pe o hâtrie frumos împăturită, oare asta ce-o mai fi...

     Montgomery Alexander Damian,
          "Prietena de ţi-o mai doreşti,
           Cu mine ai să te întâlneşti.
           Am uitat să îţi spun,
           Ureazăi de pe acum drum bun,
           Că de nu vei asculta,
           Asta va fi vina ta."
        P.S.: vino în pădure în 25 de minute.
                                    Semnat,
                                         Anonim
                                        
     Ciudat, cu siguraţă îmi doresc să nu o vi văzut. Acum ce-o fi o fi.

"Între timp..."

Eli POV:    


  Ok, au trecu 20 de minute, mă duc în pădure. Alex o să o păţească dacă are vreo legătură cu toată tărăşenia asta. Pădurea asta devine din ce în ce mai înficoşătoare. Şi totuşi, unde ar trebui să ajung până la urmă? Nu a lăsat nici măcar o indicaţie sau ceva. Până la urmă se pare că am găsit locul, sau el pe mine. E doar un luminiş. În centrul său fiind făcut un foc imens. La o privire mai atentă, observ două persoane în faţa focului. Par că stau pentru a se încălzi, dar ceva îmi spune că e ceva mai mult ascuns în toată chestia asta. Mă apropii încet încet, când îmi pică fisa. În poem era vorba despre mama şi despre tata. Asta înseamnă că... nu, nu se poate, ei sun în regulă. E normal să stai în faţa focului. Dar totuşi, sunt vampirir, m-ar fi auzit.
   -Mami, tati?
 Nu răspund, de ce nu răspund?
   -Treziţi-vă!
  Mă îndrept spre ei, începând să ating umărul tatei, acesta căzând imediat pe spate, fără pic de vlagă, corpul mamei urmându-l. La o observare mai apropiată, îmi dau seama că au fost înjunghiaţi cu câte in tţruş de lemn, singura armă împotriva vampirilor.
   Nu, nu , nu de ce mi se întâmplă mie, de ce acum, când totul începuse să intre pe făgaşul normal. Mi-a trebuit mie excursie, nu puteam sta liniştită. Dar dacă ei sunt morţi, cu mine cum rămâne. Nu, n-am zis bine, cu mine şi cu Alex cum rămâne. Din toată învălmăşeala ce e acum în capul meu, o singură întrebare devine din ce în ce mai clară: Cine ne urăşte atât de mult încăt să ne omoare amândurora părinţii. Încă nu-mi vine să cred.
   Un sunet de crengi rupte şi un obiect ascuţit care îmi apasă gâtul. Mami, tati sosesc.

Alex POV:  


   Bun, e şi 25. Pădurea asta e mai înfricoşătoare noaptea decât ziua. Până la urmă unde trebuie să ajung? Oricum, revenind la excursia, Eli a reuşit să mă scoată din toată nebunia asta legată de găsitul şi urmăritul asasinilor părinţilor mei. Apropo de asta, în curând trebuie să-mi fac antrenamentul de seară.
   Cred că aproape am ajuns, încep să văd o o lumină difuză care devinedin ce în ce mai puternică, la final materializându-se într-un foc de tabără imens.
   Mă apropii încet, când văd un bărbat destul de înalt, ce şine un briceag sun un cuţit de bucătărie la gâtul unei fete, acea fată fiind chiar Eli.

Cap. VIII

 Un cap. nou, ]mi pare rau de intarziere, am avut un blocaj :D ma lasat inspiratia, anyway enjoy
 -----------------------------------------------------
 Weekendul a venit. Eli se gândeşte să meargă cu  toţii într-o mini vacanţă pentru a-şi mai reveni Alex din starea nasoală, mai ales după ce a avut aceea convorbire cu Aaron. Eli le-a spus tuturor să coboare în living în 5 minute deoarece doreşte să le comunice ceva.Toţi se strâng pe canapea iar Eli îşi face apariţia spunâdu-le:
   -Mergem în excursie la munte pentru câteva zile..ce ziceţi?..vă convine?
   -Super..spune Alex entuziasmat.
   -Pfff….nu ştiu ce să zic, sunteţi siguri că asta vreţi?
   -Haide mama te rog?!..am rezervat trei camere deja la o pensiune din Braşov…vă roooog!
   -Ei, haide Carolina ce ar putea fii aşa rău, în schimb nu am mai fost de mult în vacanţă…
   -Bine!Bine!...cum vreţi voi.
   -Yeeeeee….sare entuziasmat Alex..în sfârşit departe de oraşul ăsta.
   -Bun,să începem să împachetăm mâine dimineaţă trebuie să ne trezim devreme, deoarece la ora 12 trebuie să fim la hotel, să mâncăm şi după o să vedeţi voi….
După acest discurs, care nu pare să fi ţinut mai mult de 10 minute, toată lumea s-au dus să împacheteze. Apoi au uitat de cina ducându-se direct la culcare, fiecare gândindu-se că va mânca mai târziu. Dimineaţa celei de a doua zi sosise, Eli era trează de la 5 dimineaţa deoarece era foarte entuziasmată, a băut o cafea cu lapte, făcându-le câte una şi celorlalţi.
  Ceilalţi s-au trezit foarte moleşiţi dar au zâmbit când au văzut-o pe Eli în hol aşteptându-i pe ei.
 -Haideţi odată o să întârziem, v-am spus deja că avem un program încarcat azi….se enervează Eli.
 -Bine, calmează-te aşteaptă mai jumătate de oră să ne terminăm toţi..glumeşte Alex
 -Atâta vă trebuie să dureze aşa de mult!..exclamă Eli nervoasă.
În sfârşit au terminat toţi, au încărcat bagajele în portbagaj şi au pornit la drum.
În maşină a fost o atmosferă foarte veselă. După câteva ore bune ajung şi ei la destinaţie, toţi au rămas cu gura căscată când au văzut la ce hotel i-a cazat Eli şi în acel moment nu mai conta cât a costat în aceea clipă dându-şi seama că se vor distra pe cinste….
 -Ei, vă place pentru un moment?..îi întreabaă Eli surprinzându-i.
 -Tu chiar vorbeşti serios?...aici o să stăm noi în acele câteva zile?
 -Da clar,doar nu crezi că o să stau într-o cabană.
 -Eli, de acum tu o să organizezi toate excursile din familie, bineînţeles cu Alex pentru că trebuie să depindem şi de gusturile lui nu?
 -Da mami, şi îţi mulţumesc că ai atâta încredere în mine….
  După ce au ajuns în camerele lor, au facut un duş s-au îmbracat in trening şi au coborât la masă. Odată ce au luat masa, au plecat într-o expediţie pe munte, fiind un anotimp nu prea friguros dar nici prea călduros s-au gândit să se plimbe puţin şi să inspire un aer mai curat. Eli a trebuit să rămână să-şi aranjeze hainele şi nu a putut să meargă cu părinţii ei şi cu Alex, dar le-a promis că mai târziu o să le facă o surpriză foarte frumoasă parinţilor ei….
 Odată ce a ieşit din cameră, a dat din greşeala peste un om, nu prea prietenos…
-Uită-te pe unde mergi, deşteptule…spune Eli nervoasă.
-Mai bine ai avea tu grijă cum vorbeşti, drăguţă, că nu şti niciodată ce ţi se poate întâmpla.
-Acum ce faci, mă ameninţi?...vezi cum vorbeşti tu că poate vrei să părăseşti hotelul!
,,Of, tu drăguţă mică nu şti ce o să ţi se întâmple, ai fi făcut mai bine să-ţi ţi glăscioru' ăla mic, pentru că acum mai înfuriat....”…se gândea bărbatul….
După ce Eli a ajuns jos în cantină şi şi-a luat un cappuccino să se încălzească pentru că simţea că o ia cu friguri, s-a aşezat la o masă de lângă o fereastră şi se uita la peisajul cel frumos care o aştepta înafara hotelului…..

 -Deci…Alex cum te simţi până acum, îţi place?..întreabă mama lui Eli.
 -Da, vă mulţumesc mult pentru tot!
 -Nu nouă trebuie să ne mulţumeşti ci prietenei tale, ea a avut idea fabuloasă de a veni într-o scurtă vacanţă.
 -Da, dar voi aţi acceptat şi pentru asta vă sunt recunoscător.
Într-un final au ajuns la hotel unde au găsit-o pe Eli la o masă, singură. Părintţii săi au urcat sus să se schimbe iar Alex s-a dus la Eli să vadă ce este cu ea.
 -Heii, ce s-a întamplat cu tine, de ce nu ai venit cu noi?
 -Am să-ţi spun scurt şi la obiect!...m-am despărţit de Aaron.
“doamne ajută”.. gândea Alex
 -Aaa, păi îmi pare rău pentru tine, sper că nu din cauza mea…
 -Aa, nu stai liniştit…acum du-te sus şi schimbă-te avem treabă.
 -Okey!
Ceea ce Eli nu ştia erafaptul că la o masă din colţul opus al cafenelei stătea acel bărbat misterios, privind-o, urmărind-o şi în aceelaşi timp urzind mii şi mii de planuri în care ar putea să o facă să sufere
-----------------------------------------------------------
Corector: Dark Rose